• Limba lituaniană (în lituaniană lietuvių kalba [lʲjɛt’uvu kɐlbɐ]) este o limbă vorbită în majoritate în Lituania şi în părţi ale Kaliningradului şi ale Poloniei.
• Face parte din ramura baltică a limbilor indo-europene.
• Este limba oficială a Lituaniei şi una din limbile oficiale ale UE.
• Lituaniana este o limbă baltică orientală, vorbită de peste 4 milioane de oameni în Republica Lituania şi în comunităţi din diasporă, cu probabil 70.000 de vorbitori în America de Nord.
• Lituaniana nu a fost atestată până în 1547, când a fost tipărită prima carte în această limbă.
• Stabilirea unei limbi standard începând din secolul al XIX-lea se datorează mai ales vorbitorilor dialectului lituanian înalt de vest, vorbit în Prusia Orientală stăpânită de germani. Unul dintre aceştia era Jonas Jablonskis, ale cărui ortografie (bazată pe alfabetul latin cu numeroase diacritice) şi gramatică (1901) au fost adoptate atunci când Lituania a devenit independentă.
• Limba este cunoscută în cadrul limbilor indo-europene pentru arhaicitatea ei pronunţată.
• Limba lituaniană cuprinde 2 grupe mari de dialecte: cel din vest, lituaniana joasă şi cel din est, lituaniana înaltă, care au dat naştere limbii lituaniene moderne.
• Diferenţele dintre aceste două grupe de dialecte sunt impunătoare, soluţia este deci, de a utiliza limba literară pentru a fi bine înţeles.
• Lituanienii de asemenea folosesc limba rusă, limba engleză, germană sau franceză, ca limbi secundare, pentru a comunica mai uşor cu străinii.
• Aceasta utilizează alfabetul latin, care cuprinde 32 de litere.
• Gramatica limbii lituaniene este foarte apropiată de cea a limbii letone, însă lituaniana are un caracter mai arhaic. Accentuarea ei este mai libera şi mobilă.
