• Kazaha (Qazaqşa sau Qazaq tili) este o limba turcică, aparținînd ramurii Kipchak a acestei familii si fiind strîns înrudită cu Nogai sau Karakalpak. Vorbitorii de kazahă sunt majoritar membri ai etniei kazahe și sunt răspîndiți pe un teritoriu vast care se întinde de la Munții Tian Shan la țărmul vestic al Mării Caspice. Pe lîngă cele 10 milioane de vorbitori din Kazahstan, mai există un alt milion în China, în prefectura autonomă Yli Kazah sau in regiunea autonomă uigură Xinjiang și în jur de 500 000 în Rusia, la care se adaugă grupuri mai mici în alte țări ale fostei Uniuni Sovietice, în Afganistan, Iran, Turcia sau Germania.
• Principalele caracteristice ale limbii kazahe sunt caracterul aglutinant si armonia vocalelor. Termenul „aglutinant” provine din latinescul „agglutinare”, care s-ar traduce prin „a lipi”, indicînd un mod aparte de formare a cuvintelor si propozițiilor, prin adăugarea unor morfeme fixe la rădăcină și nu prin flexionare.
• Povestea alfabetului kazah este una interesantă în sine. În secolul al XIX-lea cărturarii de origine kazahă au promovat scrierea acestei limbi cu alfabetul arab. În 1917 alfabetul arab a fost reintrodus, iar in 1927 a fost introdus alfabetul latin, la rîndul său înlocuit de cel chirilic în 1940.
• În prezent, kazaha se scrie cu alfabet chirilic în Republica Kazahstan, cu alfabet arab în regiunile autonome din China.
