• Limba maghiară (ungară), veche de 3000 de ani, aparține grupului de limbi uralice, ramura fino-ugrică, așa cum sunt finlandeza și estona. Acestea nu fac parte din familia lingvistica indo-europeană, din care au evoluat aproape toate celelalte limbi din spațiul european. De-a lungul istoriei sale, maghiara a fost puternic influențată de limbile turcă, slavă și, într-o oarecare măsură, de latină. În prezent, este vorbită de aproximativ 15 milioane de persoane în întreaga lume, dintre care peste 9 milioane înseamnă populația Ungariei, iar restul reprezintă etnici maghiari din Austria, Serbia, Slovenia, Slovacia, Croația, România.
• Începuturile limbii maghiare se leagă de momentul separării triburilor vorbitoare de fino-ugrică, în mai multe ramuri.
• Standardizarea limbii maghiare continuă în secolele al XIX-lea si al XX-lea, diferențele dintre variantele locale devenind din ce in ce mai mici. La sfîrșitul anilor 1970 se formează un nou dialect, hungoveris, o combinație de maghiară și slovaca tradițională, popularizată de cultura punk. Coexistența ungurilor cu romînii a facut ca, în limba română, să existe un strat vechi de împrumuturi lexicale maghiare – cuvinte care fac parte din vocabularul fundamental al limbii române – oraș, gînd, chin, fel, hotar, neam, seama, vama etc.
