• Limba ebraică face parte din familia de cuvinte afro-asiatice. Este strâns legată de arabă și aramaică. Ebraica este limba nativă a peste 5 milioane de oameni. Ebraica modernă este o limbă creată artificial. Se bazează pe ebraica antică, care s-a stins, ca utilizare, de mult timp. Vocabularul și gramatica au fost împrumutate, în mare parte, din alte limbi. Astfel, ebraica a fost ușor-ușor convertită într-o limbă modernă standard. Aceasta planificare de modificare lingvistică este unică în lume. Sistemul semiotic ebraic se bazează pe un alfabet consonantic. Aceasta înseamnă că vocalele nu sunt scrise, de regulă.
• Ele nu au propriile lor litere. Textul evreiesc se citește de la dreapta la stânga. Simbolurile sale merg în timp către un sistem cu o tradiție de 3000 de ani.
• Limba ebraică contemporană folosește alfabetul ebraic (pătrat). Alfabetul pătrat de asemenea este folosit în aramaică și idiș. Acest alfabet a fost împrumutat din arameică în sec. al VI-lea înainte de Cristos. În alfabetul ebraic fiecare semn denotă un anumit sunet. În total alfabetul conține 22 de semne, toate fiind consonante. În ebraică nu există semne alfabetice care ar fi vocale, dar unele litere (alef, ain, iud și vav) și-au pierdut calitatea de consoane și sunt folosite ca vocale.
• Scrierea literelor se face una după alta, fără legătură, de la dreapta spre stânga. Acest mod de scris se datorează faptului că primele scrieri s-au făcut pe dale de piatră, cu dalta și ciocanul, dalta în mâna stângă și ciocanul în cea dreaptă. Scrierea ebraică nu cunoaște litere majuscule și minuscule. Există două seturi de litere: unul pentru tipar, și unul pentru scrierea de mână.
