Supralegalizarea documentelor şi apostila – ce sunt acestea şi de ce este nevoie de ele?
Dreptul privat internaţional prevede că pentru a munci şi a te stabili cu traiul într-o ţară străină este nevoie de legalizarea consulară a documentelor, cât şi de apostilă. Urmează a ne clarifica asupra semnificaţiei acestor termeni.
Omul contemporan a devenit foarte dinamic şi mobil. Poţi să faci studii într-o ţară, să începi a munci în alta, să închei căsătoria cu un cetăţean străin, să-ţi deschizi o afacere în străinătate. Toate aceste acţiuni implică prezentarea anumitor acte – fie angajatorilor, fie autorităţilor publice locale sau altor organe oficiale.
Pentru ca actele pe care le deții să fie recunoscute pe teritoriile altei ţări, ele trebuie să fie supuse unei proceduri speciale care se numeşte legalizarea documentelor. Aceasta de obicei se efectuează pe teritoriul acelui stat unde a fost eliberat documentul. Astfel, de exemplu, actele eliberate de organele oficiale ale Republicii Moldova trebuie să fie legalizate în Moldova. În caz contrar ele pur şi simplu nu vor fi acceptate de către autoritățile acelei ţări în care actele vor fi prezentate. Astfel, plecând în străinătate în interes de afaceri – la studii, în scopul iniţierii unei afaceri sau a încheierii căsătoriei – este nevoie să vă îngrijiţi de legalizarea documentelor corespunzătoare.
Aceeaşi condiţie se extinde şi asupra documentelor străine pe teritoriul ţării noastre. Documentul nu poate obţine autentificarea notarială cerută de lege şi nu poate fi prezentat la autoritățile ţării respective fără procedura legalizării documentelor.
Particularitățile legalizării documentelor
Altceva este în ce mod anume se va efectua legalizarea. Varianta optimă este aşa-numita apostilă, reprezentând o ştampilă specială care atestă puterea juridică a documentului, şi care se aplică pe document. În cazul de faţă, procedura se numeşte apostilare. Apostila este aplicabilă documentelor emise de autoritățile ţărilor care au aderat la Convenţia de la Haga din 1961, din acestea făcând parte practic toate ţările europene. Odată având aplicată apostila, documentele vor fi acceptate pentru traducere şi autentificare notarială în vederea prezentării ulterioare la organele corespunzătoare, de exemplu, la Oficiile Stării Civile, Ministerul Educaţiei, Ministerul Muncii şi alte structuri.
Multe ţări însă, printre care ţările arabe din Orientul Mijlociu, ţările asiatice şi altele nu sunt membre ale acestei convenţii. În acest caz documentele străine trebuie să fie supuse procedurii care se numeşte supralegalizare. Acest proces este unul mai complex şi se efectuează pe etape. De obicei, supralegalizarea documentelor cuprinde:
- procedura autentificării notariale;
- autentificarea la ministerul de justiţie corespunzător;
- autentificarea la ministerul de externe;
- autentificarea la consulatul ţării de destinație.
Numai după toate aceste etape documentul va fi acceptat de către structurile oficiale din ţara de destinaţie.
De aceea, în cazul în care va fi nevoie de prezentarea documentului într-o ţară străină, cea mai bună soluţie este să clarificaţi în prealabil ce formalităţi anume trebuie îndeplinite pentru ca documentul să fie recunoscut în ţara respectivă. În afară de aceasta, trebuie menţionat că anumite ţări, precum Germania, spre exemplu, chiar şi în cazul în care există apostila, solicită şi supralegalizarea.
În legătură cu aceasta, cea mai eficientă abordare a problemei va fi să vă adresaţi după ajutor la biroul de traduceri Diplom, unde specialiştii vor putea să vă ofere consultaţia necesară şi să vă ajute cu obţinerea apostilei sau a supralegalizării, precum şi să efectueze traducerea şi autentificarea notarială a documentelor.